Leliana Valentina Parvulescu

Ce este hipnoza? – Ce este hipnoza?

Leliana Valentina Parvulescu

Ce este hipnoza?

Ora de Psihologie

Leliana Valentina Pârvulescu
Psiholog program Joc Responsabil
în cadrul Asociației Joc Responsabil

Se vorbește mult despre hipnoză, de multe ori citesc tot felul de afirmații false sau practici care nu au nici o legătură cu hipnoza. În unele ocazii am stat de vorbă cu oameni care erau speriați de hipnoză, pentru că o asociau cu ceea ce au văzut în diferite transmisiuni tv sau online sau care au avut experiența interacțiunii cu persoane care nu au pregătire reală în domeniu. De aceea, mă gândesc că este util să prezint câteva informații aici. Este o metodă clinică pentru tratamentul unor afecțiuni, pentru dezvoltarea performanței sau pentru optimizare comportamentală. Ceea ce este cel mai important, ca persoana care o folosește să fie un specialist, altfel poate să aducă consecințe negative pe termen lung.
Așadar, hipnoza este o procedură în care sunt experimentate modificări ale senzațiilor, percepțiilor, gândurilor și comportamentului unei persoane. Este un fenomen psihologic a cărui istorie datează din cele mai vechi timpuri. O ședință de hipnoză începe cu o procedură de inducție dintre multele disponibile. Această fază inițială include sugestii de relaxare, stare de bine și calm. Psihoterapia hipnotică, însă, nu este doar o simplă administrare de sugestii, ci o adevărată reeducare a adaptării pacientului la viață și a integrării personalității sale în aceasta. În timpul hipnozei, persoana hipnotizată este conștientă, comunică cu psihoterapeutul, este mult mai deschisă în a rezolva problema pe care o are, deoarece barierele rezistenței la schimbare, specifice speciei umane sunt practic îndepărtate. Din acest motiv, durata de rezolvare a unei probleme este mai redusă cu ajutorul hipnozei. Majoritatea oamenilor pot intra într-o transă hipnotică, unii mai ușor, dar depinde foarte mult și de psihoterapeut. Folosind această tehnică în cadrul unui proces psihoterapeutic, este posibil să se trateze anxietatea, panica, depresia, tulburările de alimentație, obsesiile, fobiile, etc. Cu toate acestea, există și contraindicații. Pacienții cu anumite probleme, de exemplu, cei care suferă de depresie acută majoră, psihoză, gravidele și cei care folosesc anumite tipuri de medicamente nu pot fi tratați. De aceea este extrem de important ca psihoterapeutul să facă o anamneză amănunțită înainte de a începe procedura.

Procedura hipnotică poate fi folosită în diferite feluri. Hipnoza regresivă, de exemplu, este o tehnică experimentală care permite introspecția în trecut. Astfel, pacientului i se oferă posibilitatea de a se întoarce în timp, unde poate căuta rădăcinile simbolice ale conflictelor sale actuale. Nu toți oamenii pot profita de hipnoza regresivă, întrucât aproximativ 20% dintre pacienți nu reușesc să intre în starea respectivă. Scopul hipnozei regresive, pe lângă rezolvarea conflictelor și convingerilor disfuncționale, este și recuperarea resurselor biologice și spirituale care permit subiectului să evolueze. Psihoterapia cu ajutorul hipnozei regresive presupune un profund angajament psihologic și spiritual pentru pacient și hipnoterapeut.
Potrivit lui Milton Erickson, celebrul psiholog și psihiatru și fondatorul hipnozei moderne sau ericksoniene, hipnoza este un proces, care poate apărea de multe ori spontan, în diferite momente ale vieții de zi cu zi. Erickson a ajuns să folosească hipnoza în mod creativ și a schematizat procesul în trei etape:
Pregătirea – Faza de cunoaștere dintre pacient și psihoterapeut. Obiectivul principal este formarea unei relații solide între cei doi, care se bazează pe încredere, respect reciproc și înțelegere. În această primă fază, psihoterapeutul colectează informații referitoare la experiențele și cunoștințele pacientului, sunt investigate structurile mentale de referință și sistemele de credințe. Așteptarea pe care o are pacientul cu privire la rezolvarea problemei este fundamentală, de fapt așteptările pozitive conduc la o suspendare și o modificare mai ușoară a structurilor de referință care îl obligă la o situație de autolimitare.
Transa terapeutică – Perioada în care tiparele pacientului sunt modificate temporar cu scopul de a crește receptivitatea acestuia către alte tipare de funcționare mentală, care contribuie la rezolvarea problemelor. Principalii indicatori fiziologici care semnalează starea de transă sunt catalepsia, imobilitatea corpului, modificarea calității vocii, închiderea ochilor, trăsăturile faciale relaxate, lipsa sau întârzierea reflexelor, încetinirea ritmului respirator și cardiac și altele. În acest sens, Erickson identifică o paradigmă de inducție a transei constând din cinci etape: 1 – Fixarea atenției; 2 – Subminarea cadrelor obișnuite de referință și a credințelor; 3 – Cercetarea inconștientului; 4 – Procesul de comunicare cu inconștientul; 5 – Răspuns hipnotic.
Evaluarea și ratificarea schimbării terapeutice obținute – Este momentul în care terapeutul îi comunică pacientului care sunt modificările în funcționarea senzorială și perceptivă. Pacientul devine astfel conștient de schimbările pe care hipnoza le-a adus.
Pentru a induce hipnoza este necesar ca psihoterapeutul să cunoască și să poată alege dintre diversele tehnici pe cea mai potrivită nevoilor pacientului său. Fiecare persoană are propria sa funcționare psihică, așa că specialistul, conștient și dotat cu cunoștințele sale, va căuta cel mai bun și personalizat mod de a induce starea hipnotică persoanei din fața sa. Pentru a induce o stare hipnotică este mai întâi necesar să i se explice pacientului ce îl așteaptă, dezmințind orice prejudecăți sau temeri. În acest fel pacientul va putea aborda această tehnică psihoterapeutică cu o mai mare libertate de gândire și încredere față de terapeut. Se va simți în largul său și va avea o mare încredere în capacitatea lui de a intra în transă. Va fi necesar să se mențină starea de transă până la finalizarea procedurii. Diferitele tehnici de hipnoză de care dispun terapeuții sunt alese în funcție de natura problemei și de capacitatea hipnotică a subiectului. Un bun hipnotizator iese în evidență pentru că este capabil să exploateze caracteristicile persoanei din fața sa, motiv pentru care este foarte important să cunoască un număr mare de tehnici de hipnoză.

Leliana Parvulescu

După cum am scris anterior, psihoterapia hipnotică nu este o simplă administrare de sugestii, ci o reală reeducare a adaptării pacientului la viață și a integrării personalității sale în aceasta. Există multe prejudecăți legate de hipnoză, dar din fericire cercetările științifice fac lumină asupra calităților acestei tehnici și documentează rezultatele științifice ale acesteia. Poate fi aplicată unui pacient doar de un psihoterapeut specializat, care a urmat facultatea de psihologie sau medicină și care mai apoi a făcut o formare de minim trei ani în specializarea hipnoterapie.

Author: blogadmin

Leave a Reply

Your email address will not be published.